RSS

Hotel Astoria – Eforie Nord, inapoi la comunism

06 Sep

Hotel Astoria - Eforie Nord

Astoria e istorie!

Intotdeauna cand calatoresc pe litoral trag cu incredere la ASTORIA, unul dintre hotelurile celebrului lant hotelier – ANA HOLTELS – al carui proprietar este celebrul zgarcit George Copos. Vineri pe la amiaza cand ajung in Eforie Nord, imi zic sa trag ca de obicei la locul stiut. De cum intru, simt ca ceva nu este in regula, intrarea facandu-se printr-un parc altadata verde, vad iarba uscata, bancile murdare si cu lemne lipsa, stropitorile care mergeau zi si noapte acum nu mai erau. Imi zic „Coane George, da’ ai facut-o de oaie cu zgarcenia, tocmai cand hotelul matale mai tinea frunza ministresei pe linia de plutire”.  La intrare vad eu ca lipseste sigla ANA HOTELS, inlocuita fiind cu una chicioasa – MARINA HOTELS. Acu imi zic: Copos e zgarcit, dar nu prost, nu se poate sa aiba atat de putina minte incat sa creeze un brand popular ieftin si care sa dea incredere si clasei muncitoare sa incerce minunatia de ASTORIA ca prea stateau ei pe dupa garduri prin 2007, privind cu jind la superba terasa unde canta bandul de la celebra emisiune DANSEZ PENTRU TINE, seara de seara.

Ajung la receptie si imi mai vine inima la loc vazand preturile afisate: 290 Ron camera dubla pe noapte, traduc in euro si ajung la concluzia ca 70 de euro este un pret mare, dar corect pentru ceea ce-mi aduceam eu aminte ca ar fi aici. Ei bine, prima surpriza a fost in timp ce asteptam sa ma cazez, nu mai erau in hol cele doua calculatoare cu internet. Imi zic: gata cu internetul la gramada, acum totul e wireless, ca doar si primul ministru a anuntat ca el este ultimul om din Romania care nu avea i-pad, ca tot romanul. Dar nu, hotelul nu avea internet deloc. Nu uit sa dau cei 50 de roni duduii de la receptie, doar asa, sa nu am vreo surpriza, si vad spre mirarea mea ca stie zambi si vorbi si altceva decat sa-ti arate liniile punctate pe care trebuie sa completezi numele, prenumele, buletinul si scopul vizitei ca pe vremea cealalta. Ei bine, dar nu asta a fost mirarea cea mare ci faptul ca este a treia oara in trei ani diferiti cand primesc aceeasi camera de la etajul doi capat, in cladirea principala, cu soapta de rigoare ” este cu vedere la mare”. Imi dau seama ca doar cu 50 de roni iti primesti locul binemeritat in clubul receptionerilor, cameristelor si chelnerilor din turismul „vegetal” romanesc. Nu vreau sa dau mai multe detalii de teama ca voi strica acest aranjament atat de drag mie cu care intotdeauna am stiut sa-mi cumpar cele mai bune locuri peste tot in Balcani. Eu nu as numi-o coruptie ci putere de adaptare la situatii date.

In seara respectiva, avand treaba in alta parte, am ajuns tarziu si nu am cinat in restaurantul hotelului, regretand ca am pierdut o seara placuta pe terasa pe care o tineam eu minte din anii trecuti. Dimineata ma trezesc putin inainte de  9 si ma grabesc catre micul dejun, inclus in pretul camerei, cu gandul la croissantele si untul proaspat, branzeturile si suncile pe care mi le mai aduceam aminte din anii trecuti. La receptia restaurantului, un chelner cam bronzat si tuns aproape chel ma intreaba unde imi este bratara. Ma uit la el ca prostu’ si-mi aduc aminte ca primisem un plastic rosu de la receptie CARE TREBUIA PUS PE MANA, imi cer scuze si ma duc dupa el in camera. Cand ma intorc – nu mai era nimeni la receptie si intru in restaurantul care era de pe acuma gol, o duduie ma intreaba ce numar am la camera, ii spun si pleaca. Eu raman uimit in mijlocul restaurantului gol si ma indrept catre locul in care stiam eu ca sunt puse mancarurile si vad uimit dimensiunile dezastrului. Pe o tava, care ar fi trebuit sa fie pe baie calda, erau doua ochiuri sleite si o bucata de papara cam cat sa iei de doua ori cu furculita, intr-o baie tulburica plutea un cremwurst care cred eu ca era fiert, pe un platou mai erau vreo opt-noua felii de salam uscat, aveti cuvantul meu de onoare nu erau doua de aceeasi culoare, cateva iaurturi CASA BUNA, din cele mai ieftine, care au curajul sa si spuna pe eticheta ca au in compozitie amidon de porumb, vreo patru felii de paine, doua felii de ardei si, in maretia ei, o maslina. Asta era tot ce puteai manca la marele hotel ASTORIA din EFORIE NORD, iar la sectorul bauturi, am mai putut strecura o cafea plina de zat, dozatoarele de suc fiind uscate.

Pana imi fac eu calculele ce sa mananc, vad un chelner care incepe sa adune si il intreb glumind daca strange sau pune, iar el imi raspunde ca masa s-a terminat la ora noua. Ma uit la ceas si vad ca e ora noua si zece minute si intreb daca nu cumva masa e pana la ora zece cum se obisnuieste in tari mai civilizate. Nu primesc niciun raspuns si incep o cursa contra cronometru sa o iau inaintea chelnerului care de data aceasta arata pacienta, dandu-mi un avans care m-a ajutat sa nu raman chiar lesinat de foame in restaurantul unde slugarea el cu atata daruire. Asezandu-ma eu sa mananc, vad intr-un colt vreo cinci oameni care stateau in jurul unui domn si incerc sa trag eu cu urechea la ce discuta si pentru ce se hlizesc onorabilii. Ei bine, domnul care statea jos era starostele restauratului, iar ceilalti erau onoratele slugi ale hanului care discutau despre ture, spalatul vaselor si alte trebi organizatorice. Nu intamplator folosesc termenii de staroste si hangii, dar comportamentul lor si hlizeala aducea bine a han din Evul Mediu, nicidecum a restaurant cu pretentii de ASTORIA, cu 290 RON pe noapte. Ce sa va mai spun despre uniformele lor care aduceau a costume gasite prin dulapurile parintilor de la niste nunti unde fusesera nasi. Ei, dar acum vine distractia mare si sentimentul ca eu sunt chiar norocos: un domn intra si se asaza la o masa alaturata si asteapta, uitandu-se la mine cum mananc, daca mai pot sa-i spun asa. Dupa vreo cinci minute, si nu este putin timp uitati-va la ceas, vine un chelner care se hlizea tare bine cu starostele, isi ia o morga serioasa si il intreaba ce doreste. Domnul ii raspunde oarecum contrariat, dar plin de bun simt, ca ar dori sa ia micul dejun. Chelnerul ii raspunde ca masa s-a terminat la ora noua. Clientul intarziat isi cere scuze si cere un meniu din care sa comande micul dejun contra cost, iar chelnerul ii raspunde ca restaurantul se deschide doar la ora unsprezece. Ei bine, asta numesc si eu disciplina domnule, regula-i regula, imi vine mie sa-i spun domnului care se uita prostit cu senzatia ca i-au crescut doua urechi de magar immense, iar eu gata sa pufnesc in ras.

In urmatoarea dimineata am ajuns ce-i drept mai repede la masa, cu gandul ca voi avea un spectacol si pe ziua aceea si nu s-a lasat mult asteptat. De data aceasta era mai multa lume in restaurant, care punea febrila pe farfurii tot felul de salamuri multicolore si ochiuri sparte si sleite, iaurturi ieftine, telemea sfarmata, rosii care erau unele prea coapte, altele prea verzi, suc de la dozator de tipul 8+1, care dupa prima gura iti lasa o senzatie ca te strange de gat, tacamuri nespalate, paine din cea mai ieftina cum vezi in restaurantele unde patronul este „gospodar”, unt si gem din mici caserole de plastic care iti dau senzatia ca totul este portionat foarte strict. Aproape toate alimentele se terminau pe rand si chelnerii stateau pana a aduce altele cateva minute bune timp in care toti ceilalti oameni isi faceau treaba pe acolo, pandind venirea picolitelor si ajutorilor cu alte platouri. Asa cum stii ca un spectacol de opera se termina atunci cand canta grasa, asa stiai ca fiecare musteriu a terminat aprovizionarea cand isi punea pe fata zambetul victoriei asupra bucatarului si chelnerimii.

Am incercat sa spun toate lucrurile acestea intr-un mod cat mai placut, dar acolo lucrurile sunt grave. Unul dintre lucrurile care mi s-au parut chiar neigienice, nemaivorbind de eticheta, este faptul ca bucatarul in haine de lucru statea intins pe tejgheaua receptiei la flirt cu receptionera. Chelnerii nu au o uniforma anume, fetele de masa sunt patate si sifonate. Husele scaunelor sunt din cele care se pun la nunti si sunt toate arse si murdare. Farfuria suport, pe care se pun celelalte farfurii, ramane de la primul pana la ultimul client aceeasi, chiar daca se pateaza. Pe tacamuri sunt urme de mancare uscata, iar cand protestezi, iti aduce un tacam nou, dintr-un sertar numai de ei stiut. Nimeni nu zambeste decat in fata starostelui, iar cand vezi asta facuta asa, slugarnic, iti dai seama ca domnul acela nu are nicio treaba cu un restaurant de acest tip, iar dupa comportament, adica vazand-ul cu mainile la spate si cu picioarele raschirate, afisand o moaca martiala, iti dai seama ca tangenta lui cu restaurantele a fost doar atunci cand manca la IMPINGE TAVA undeva prin Mangalia.

Stimati domni care raspundeti de ASTORIA, intrebati cum faceau cei dinaintea voastra lucrurile, nu mai lasati trupa de lautari de pe terasa sa cante toata seara JAGA-JAGA si alte minunate cantece de petrecere deochiata, puneti mana pe telefon si intrebati-l pe seful de sala de prin 2006-2007 cum se conduce un restaurant unde toata lumea zambea si stia ce are de facut, iar o privire a acestuia il trimitea pe un chelner sa rezolve o problema in modul cel mai rapid. Spalati jegul de pe renumele care si l-a facut acest hotel si imvatati-i pe angajatii dumneavoastra sa zambeasca si sa stie da informatii precise, cum ar fi de exemplu: Unde este plaja? Am petrecut 20 de minute cautand plaja privata a hotelului si fiind refuzati de angajatii de pe plaja hotelului EUROPA, cu un zambet superior, spunandu-ni-se ca ASTORIA nu mai tine de grupul ANA HOTELS.

Dragi cititori ale acestor umile randuri, va rog sa va dati si voi cu parerea daca sunteti in cunostinta de cauza si acceptati sfatul meu:

NU MERGETI LA HOTEL ASTORIA IN EFORIE NORD DACA VA DORITI CEVA DE CALITATE.

  1. PRETUL ESTE MULT PREA MARE IN COMPARATIE CU CE PRIMESTI.
  2. DACA LOCUIESTI IN PARTEA DINSPRE MARE A HOTELULUI VEI AUZI DOAR JAGA-JAGA IN CHIOTE SI PRRRRITURI ALE UNOR MESENI BETI INVARIABIL, SEARA DE SEARA, IAR IN PARTEA DIN SPATE, SEARA DE SEARA, LAUTARI DE LA TEATRUL DE VARA.
  3. BUCATARIA ESTE DE NOTA 3-4.
  4. SINGURUL LUCRU BUN CARE A RAMAS ESTE SERVICIUL DE CURATENIE DIN CAMERE. NU AM STAT MAI MULT DE 3 ZILE, IAR CAND ERA ANA HOTELS SE SCHIMBAU LA FIECARE 3 ZILE. NU POT SA VA SPUN NIMIC DESPRE ASTA.
  5. SECOLUL XXI, HOTEL FARA INTERNET LA 3 STELE.
  6. CA HOTEL 2 STELE +, IAR CA RESTAURANT CATEGORIA A 3-A.
Anunțuri
 
 

Etichete: , , , ,

2 răspunsuri la „Hotel Astoria – Eforie Nord, inapoi la comunism

  1. flaviu

    24/05/2012 at 21:42

    Esti sigur ca asta ti s-a intamplat la Eforie…nord ? pe banii tai si pe muzica lor ? Ghinion … Nu-i bai ,experientza asta te va ajuta sa realizezi ca nu comunismul e buba ci … rromanismul (da scris cu 2Xr ),ca Tziganiada nu e doar titlul unei carti din programa scolara,iar logo-ul Elenei (Udrea nu Ceausescu ) nu e prost ales ca „frunza „insa a uitat sa defineasca soiul ;si cel mai nimerit cred ca era „pizda tzigancii” nu de alta dar cred ca per ansmblu cam a nespalata si intepatoare e a noastra turistica : Carpathian Garden ))))

     
  2. globe-trotter

    14/09/2011 at 18:05

    Din pacate hotelierii romani sunt pusi doar pe tunuri sezoniere, fara macar o promisune de a imbunatati serviciile mult prea scumpe in raport pret/calitate, plajele sunt murdare, mucuri peste tot, muzica rasuna din boxe asurzitor pe plaje, terase, pana tarziu in noapte, litoralul asta a devenit un monstru puturos, infricosator, nu mai are aroma copilariei mele.

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: