Hotel Astoria – Eforie Nord, inapoi la comunism

Astoria e istorie!

Intotdeauna cand calatoresc pe litoral trag cu incredere la ASTORIA, unul dintre hotelurile celebrului lant hotelier – ANA HOLTELS – al carui proprietar este celebrul zgarcit George Copos. Vineri pe la amiaza cand ajung in Eforie Nord, imi zic sa trag ca de obicei la locul stiut. De cum intru, simt ca ceva nu este in regula, intrarea facandu-se printr-un parc altadata verde, vad iarba uscata, bancile murdare si cu lemne lipsa, stropitorile care mergeau zi si noapte acum nu mai erau. Imi zic „Coane George, da’ ai facut-o de oaie cu zgarcenia, tocmai cand hotelul matale mai tinea frunza ministresei pe linia de plutire”.  La intrare vad eu ca lipseste sigla ANA HOTELS, inlocuita fiind cu una chicioasa – MARINA HOTELS. Acu imi zic: Copos e zgarcit, dar nu prost, nu se poate sa aiba atat de putina minte incat sa creeze un brand popular ieftin si care sa dea incredere si clasei muncitoare sa incerce minunatia de ASTORIA ca prea stateau ei pe dupa garduri prin 2007, privind cu jind la superba terasa unde canta bandul de la celebra emisiune DANSEZ PENTRU TINE, seara de seara.

Ajung la receptie si imi mai vine inima la loc vazand preturile afisate: 290 Ron camera dubla pe noapte, traduc in euro si ajung la concluzia ca 70 de euro este un pret mare, dar corect pentru ceea ce-mi aduceam eu aminte ca ar fi aici. Ei bine, prima surpriza a fost in timp ce asteptam sa ma cazez, nu mai erau in hol cele doua calculatoare cu internet. Imi zic: gata cu internetul la gramada, acum totul e wireless, ca doar si primul ministru a anuntat ca el este ultimul om din Romania care nu avea i-pad, ca tot romanul. Dar nu, hotelul nu avea internet deloc. Nu uit sa dau cei 50 de roni duduii de la receptie, doar asa, sa nu am vreo surpriza, si vad spre mirarea mea ca stie zambi si vorbi si altceva decat sa-ti arate liniile punctate pe care trebuie sa completezi numele, prenumele, buletinul si scopul vizitei ca pe vremea cealalta. Ei bine, dar nu asta a fost mirarea cea mare ci faptul ca este a treia oara in trei ani diferiti cand primesc aceeasi camera de la etajul doi capat, in cladirea principala, cu soapta de rigoare ” este cu vedere la mare”. Imi dau seama ca doar cu 50 de roni iti primesti locul binemeritat in clubul receptionerilor, cameristelor si chelnerilor din turismul „vegetal” romanesc. Nu vreau sa dau mai multe detalii de teama ca voi strica acest aranjament atat de drag mie cu care intotdeauna am stiut sa-mi cumpar cele mai bune locuri peste tot in Balcani. Eu nu as numi-o coruptie ci putere de adaptare la situatii date.